Cannabis și sănătatea mintală: cauză sau tratament?

Semințe CannapioMarca noastră proprieVezi ›Sfat pentru articolAuto Banana OG Kush - semințe autofloritoare 5 buc Cannapio18,80 €Vezi ›Sfat pentru articolAuto Pure Haze - 3 buc semințe autofloritoare Cannapio9,00 €Vezi ›

• Zach Walsh petrece mult timp cercetând legăturile dintre consumul de canabis, sănătatea mintală și dependență
• „Toate medicamentele au riscurile și beneficiile lor. Dar canabisul are încă acest stigmat." Zach Walsh

În Canada, unde se îndreaptă încet, dar sigur spre legalizarea canabisului, crește interesul pentru utilizarea sa medicală, în special în domeniul bolilor mintale. Poate și pentru că este o problemă care afectează unul din cinci canadieni.

Consumă persoanele cu boli mintale canabis pentru a le alina simptomele, sau îl consumă tocmai pentru că suferă de o boală mintală?

Realitatea este că, pe lângă tutun și alcool, canabisul este cea mai comună substanță psihoactivă utilizată de publicul larg și este, prin urmare, inevitabil ca eventualele suprapuneri între canabis și bolile mintale să ducă la o creștere a întrebărilor pentru medici.

Și totuși, majoritatea pacienților împărtășesc o experiență similară: când îl întreabă pe medic dacă utilizarea canabisului i-ar putea ajuta cu boala lor mintală, această întrebare este de obicei rapid măturată de pe masă. Canabisul poartă stigmatul drogului interzis și va dura mult timp până când va scăpa de el. Și de aceea, când vine vorba de canabis și tratamentul bolilor mintale, există oameni care compară această situație cu enigma oului și a găinii. Consumă persoanele cu boli mintale canabis pentru a le alina simptomele, sau îl consumă tocmai pentru că suferă de o boală mintală?

Deoarece cercetarea în acest domeniu este minimă, iar medicii sunt adesea indeciși, informațiile sunt neoficiale și sunt obținute în principal din mărturiile persoanelor bolnave.

Fotograful și activistul din Toronto, Andy Lee, consumă canabis împreună cu terapie prin vorbire pentru tratarea depresiei și anxietății. A ajuns la această combinație după ce a încercat antidepresive și a constatat că nu îl ajută.

Medicul său i-a indicat clar că este împotriva tratării bolilor mintale cu canabis, așa că Lee a decis să caute un alt medic care nu a avut nicio problemă să i-l prescrie. „Știu că este o temă sensibilă și un tabu, dar m-a ajutat", spune el.

Lee este acum implicat în promovarea canabisului și a sănătății mintale.

„Știu că este o temă delicată, dar m-a ajutat." - Andy Lee despre tratarea depresiei cu canabis

Chiar dacă a descoperit un tratament care îl ajută, recunoaște că există cu siguranță riscuri atunci când canabisul este consumat în cantități excesive. „Este o plantă medicinală, dar nu ar trebui abuzată și luată ca atare", spune el. „Este ca și cu antibioticele, cu cât corpul se obișnuiește mai mult cu ele, cu atât mai puțin efect pozitiv îi aduc."

Claire Gabereau este de acord. Creatoarea de costume din Vancouver a fumat canabis timp de mulți ani. Când a fost diagnosticată cu depresie și tulburare de personalitate limită, medicul a avertizat-o ferm împotriva consumului de canabis. Psihiatrul ei a fost însă mai deschis și nu a criticat-o niciodată pentru obiceiurile sale. Problema a apărut când o examinare suplimentară a arătat că suferă de tulburare de consum de substanțe. A decis să nu înceapă să ia antidepresive și să rămână trează.

„Nu mi-a plăcut că psihiatrul meu spunea ceva de genul «sobrietatea poate fi bună pentru tine, iată un pumn de medicamente»", comentează Gabereau.

Au trecut trei luni de când Gabereau și-a schimbat obiceiurile, iar depresia și anxietatea ei au început să se atenueze. „Nu vreau să mă întorc la a fuma atât de mult, pentru că cu siguranță aș fi paranoidă și aș avea anxietate", spune ea. „Canabisul poate fi cu siguranță folosit ca unealtă și medicament, dar pentru că am abuzat de el prea mult timp, și-a pierdut pentru mine valoarea și semnificația."

Cercetare neprețuită din Israel

Majoritatea oamenilor de știință sunt de acord că compușii găsiți în canabis, cunoscuți sub numele de canabinoizi, au un impact clar asupra biologiei umane. În ceea ce privește cercetările care examinează rolul pe care canabisul l-ar putea juca în tratarea bolilor mintale, există încă multe lacune. Și acest lucru se întâmplă în special în Statele Unite, unde cercetarea este suprimată de statutul canabisului, care este desemnat ca narcotic de clasa 1.

Shaul Lev-Ran este un psihiatru din Tel Aviv, specializat în dependențe. Se concentrează pe aspectele psihiatrice ale consumului de canabis și pe legătura dintre durere, tulburări mintale și riscul de dependență.

Tratează în mod regulat pacienți atât cu tulburări mintale, cât și cu tulburări de consum de canabis. Când legislația și reglementările privind canabisul au început să se schimbe în Statele Unite și Canada, a început să se aprofundeze și mai mult în legăturile dintre sănătatea mintală și canabis.

Chiar și în domeniul său de expertiză, Lev-Ran recunoaște că, în ceea ce privește teoria oului și a găinii, ce a fost mai întâi, boala mintală sau dependența de canabis, nu a ajuns la o concluzie clară. „Este complicat, există o mulțime de probleme metodologice care ne împiedică eforturile de a obține cele mai rezonabile rezultate la întrebările noastre", spune el.

În 2013, Lev-Ran a efectuat o cercetare prin Centrul pentru Dependențe și Sănătate Mintală (CAMH) din Toronto. Acest studiu a folosit date de corpus colectate de Institutul Național pentru Abuzul de Alcool și Alcoolism (NIAAA) și a fost un studiu transversal pe mai mult de 43.000 de persoane, cel mai mare studiu epidemiologic al tulburărilor mintale și al abuzului de substanțe. Lev-Ran a constatat că persoanele cu tulburări mintale au o probabilitate de peste șapte ori mai mare de a consuma canabis săptămânal decât cele fără boală.

Mai precis, studiul a examinat diferențele în valorile consumului și utilizării canabisului între persoanele cu boli mintale și cele care nu erau bolnave. Cercetarea s-a bazat pe numărul de boli mintale și tipurile și intensitatea consumului de canabis. Și tocmai cuantificarea cantității consumate este considerată dificilă de Lev-Ran. Spre deosebire de alcool, dozarea canabisului nu este standardizată.

„Lev-Ran a constatat că persoanele cu tulburări mintale au o probabilitate de peste șapte ori mai mare de a consuma canabis săptămânal decât cele fără boală."

„Putem vorbi despre frecvență și putem vorbi despre dozare, dar niciuna nu este standardizată", explică el. „Dacă fumez două joint-uri pe zi, cu conținut scăzut de THC, este un lucru. Dar dacă fumez skunk sau un joint cu conținut ridicat de THC și un joint mare, care nu este amestecat cu tutun, poate părea că este similar, dar nu este, există o mare diferență."

A urmat meta-analiza lui Lev-Ran, pe care a compilat-o din mii de studii existente și prin care a constatat că persoanele care consumă canabis sunt mai predispuse să dezvolte depresie. În același timp, însă, a constatat că în multe studii din care a fost compilată meta-analiza, nu au fost luați în considerare anumiți factori, cum ar fi educația din copilărie și istoricul familial de abuz de substanțe.

În 2016, Lev-Ran a efectuat o altă cercetare, concentrându-se pe persoane care nu au suferit niciodată de depresie, atât consumatori de canabis, cât și neconsumatori. Cercetarea a arătat că consumatorii care nu au suferit niciodată de depresie sunt expuși unui risc mai mare de a dezvolta o tulburare mintală decât cei care nu consumau canabis. Cercetarea a analizat, de asemenea, date de la Institutul Național pentru Abuzul de Alcool și Alcoolism, iar de această dată au fost monitorizați 34.000 de indivizi care participaseră deja în 2013.

Lev-Ran a constatat că, indiferent de regularitatea (sau neregularitatea) consumului de canabis, nu s-a demonstrat nicio diferență între ratele de depresie. Dimpotrivă, indivizii care sufereau de depresie erau mai predispuși să înceapă să consume canabis, spre deosebire de cei fără depresie.

„Putem spune că canabisul nu este foarte dăunător, dar în același timp nici nu ajută prea mult." - Shaul Lev-Ran

În continuare, Lev-Ran a examinat dacă canabisul ajută persoanele cu depresie. A studiat persoane care sufereau de depresie, atât consumatori de canabis, cât și neconsumatori, și a descoperit că există doar diferențe minore între cele două grupuri. Este o concluzie care poate fi interpretată în două moduri.

„Putem spune că canabisul nu este foarte dăunător, dar în același timp nici nu ajută prea mult", spune el, menționând totodată că această concluzie se bazează doar pe un singur studiu. „Dar arată cum abordăm cercetarea acestor întrebări."

Cercetarea canabisului și a efectului său asupra bolilor mintale este complicată de faptul că nu este doar o substanță generală. Există mii de soiuri, iar fiecare plantă conține sute de compuși chimici, cum ar fi canabinoizi și terpene.

„Este clar că nu vorbim despre un singur compus specific", spune el. „Deci a pune toți consumatorii de canabis în aceeași categorie este chiar ridicol."

Cercetarea privind tulburările psihice, cum ar fi tulburarea bipolară sau schizofrenia, este mai clară. Canabisul este un declanșator al acestor boli și poate duce și la agravarea lor. Riscul pentru orice boală sau tulburare este însă combinația dintre predispoziții și expunerea la factori de risc. Persoanele care au o predispoziție ereditară la schizofrenie și consumă canabis, în special în timpul adolescenței, au un risc crescut de a dezvolta boala mintală.

PTSD deschide drumul

Zach Walsh petrece mult timp cercetând legăturile dintre consumul de canabis, sănătatea mintală și dependență. Ca profesor asociat de psihologie la Universitatea din Columbia Britanică, supraveghează un laborator de cercetare care studiază canabisul în scopuri medicale și „recreaționale".

Walsh spune că singura modalitate de a afla cu adevărat dacă bolile mintale sunt cauzate de consumul de canabis sau dacă funcționează invers este urmărirea oamenilor de la o vârstă fragedă. Asta pentru că majoritatea oamenilor încep să consume canabis aproximativ în aceeași perioadă în care simt și primele simptome ale bolilor mintale - în perioada mijlocie spre târzie a adolescenței.

Walsh spune că cea mai mare dovadă a laboratorului său care confirmă eficacitatea canabisului poate fi găsită printre pacienții care suferă de tulburare de stres posttraumatic.

„Să spunem că ați început să fumați la 14 ani și la 18 ați fost diagnosticat cu depresie. Este greu de spus dacă v-ați simțit puțin deprimat și ați încercat să alungați asta fumând canabis", comentează el.

Studiile medicale pot ajuta la dezvăluirea dacă persoanele care suferă de o boală mintală se descurcă mai bine atunci când consumă canabis sau nu. Dar chiar și așa, cercetătorii sunt încă departe de a înțelege toate legăturile.

Walsh subliniază stigmatul canabisului, care este încă ilegal în majoritatea țărilor, și modul în care acest stigmat distruge perspectiva potențială asupra canabisului ca un adevărat medicament. Deoarece canabisul este desemnat ca substanță ilegală, este adesea asociat cu criminalitatea, nu cu ameliorarea simptomelor bolii. Și va mai dura ceva timp până când acest lucru se va schimba.

„Cred că canabisul ar trebui evaluat din toate punctele de vedere", spune el. „Toate medicamentele au riscurile și beneficiile lor. Dar canabisul are încă acest stigmat. Suntem mult mai puțin critici cu medicamentele produse de industria farmaceutică."

Walsh spune că cea mai mare dovadă a laboratorului său care confirmă eficacitatea canabisului poate fi găsită printre pacienții care suferă de tulburare de stres posttraumatic. Mai exact, este vorba despre reducerea coșmarurilor. Acest lucru este valabil în special pentru Ministerul Veteranilor de Război din Canada (VAC) și pentru Ministerul Apărării Naționale (DND), care reexaminează, de asemenea, cercetările existente privind utilizarea canabisului în scopuri medicale. VAC acoperă pentru unii veterani care suferă de PTSD costurile canabisului medical (maximum 3 grame pe zi).

Într-o declarație pentru Leafly, VAC a descris: „Deoarece știm că este încă o practică și un domeniu de studiu emergent, vrem să vă asigurăm că direcția specifică a cercetării noastre, pe care o desfășurăm împreună cu DND, va avea doar cel mai bun impact asupra consolidării dovezilor privind efectele pozitive ale canabisului asupra sănătății veteranilor."

„Toate medicamentele au riscurile și beneficiile lor. Dar canabisul are încă acest stigmat. Suntem mult mai puțin critici cu medicamentele produse de industria farmaceutică." - cercetătorul Zach Walsh

Walsh crede că studiile viitoare se vor concentra mai mult pe tulburările de anxietate, care sunt în prezent tratate adesea cu preparate farmaceutice precum Valium sau Ativan.

„Este important să ne uităm și la aceste medicamente, au și ele efecte secundare", spune el. „Pot duce la apariția toleranței și a simptomelor de sevraj."

Dacă un pacient care suferă de o boală mintală sau anxietate decide să se trateze cu canabis, Walsh subliniază importanța auto-observării. Este similar cu antidepresivele, este nevoie să găsești tipul și cantitatea potrivită. Prin metoda încercării și erorii, acest proces poate dura câteva luni, dar urmărind modul în care diferitele tipuri și doze acționează asupra persoanei, se pot obține cele mai bune rezultate. Pacientul își dă astfel mai bine seama ce este eficient pentru el și ce nu.

„Adulții ar trebui să aibă posibilitatea de a alege", continuă el. „Chiar dacă efectele dăunătoare ale canabisului au fost testate de nenumărate ori, beneficiile nu au fost. Cred că un adult ar trebui să aleagă singur dacă vrea să se trateze cu canabis sau nu.

Rezultatele vorbesc de la sine

Alexandra Charendoff, locuitoare a Torontoului, este pe deplin de acord, deși medicii o descurajează în mod regulat de la consumul de canabis. După ce Charendoff a fost diagnosticată cu tulburare de personalitate limită, tulburare de anxietate și agorafobie, a constatat că canabisul este cea mai eficientă cale de a-și alina anxietatea care o paraliza atunci când decidea să iasă afară.

„A fost aproape imediat", spune ea. „Când fumez canabis, în sfârșit pot funcționa. Este singurul lucru care m-a ajutat. Când iau Ativan, vreau doar să mă întind și să dorm."

Când a sugerat această opțiune medicului său, „era evident că purtase această conversație de multe ori", dar nu era dispus să urmeze calea canabisului. Nu a surprins-o prea mult. De fiecare dată când avea o episod și ajungea la urgență, medicii o descurajau ferm de la consumul de canabis, dar nu aveau niciodată date care să susțină afirmațiile lor. Charendoff i se părea că abordarea lor este prea unilaterală.

„Îți spun că nu este o idee bună, dar nu îți oferă niciun spațiu pentru discuție", spune Charendoff.

Este probabil ca, odată ce canabisul va fi legalizat în Canada, să apară mai multe cercetări și să existe mult mai multe dovezi despre eficacitatea sa în tratarea bolilor mintale. Până atunci, medicii vor putea continua să împingă în plan secund problema eficacității canabisului. Dar dacă nu vor avea răspunsuri, este foarte probabil ca pacienți precum Lee și Charendoff să înceapă să își exploreze singuri opțiunile.

„Nu cred că canabisul poate vindeca boala mea mintală", spune Charendoff. „Dar mă ajută."

Sursă: Leafly.com